Stilul muzical, unic în lume, de sorginte folclorico-lăutărească, reprezintă, la bază, o contopire între cântecul folcloric interpretat de țăranul român din perioada interbelică și postbelică imediată, ce migra către oraș, și muzica instrumentală a marilor lăutari țigani ai acelor vremuri.

Această muzică era cântată preponderent prin mahalalele de la suburbiile orașelor, prin târguri și oboare sau prin cârciumi, dar și duminica, la hore.

Daniel Trifu este printre puținii și poate ultimii soliști români ce mai abordează acest gen muzical inconfundabil, foarte iubit și interpretat dealtfel și de nemuritoarele Ioana Radu sau Maria Tănase.

Pe lângă acest stil abordat în aproape toate compozițiile proprii, Daniel Trifu și Târgoveții de odinioară reinterpretează piese din muzica lăutărească autentică sau pur folclorică.